Un erou anonim din vremuri îndepărtate
Un erou anonim din vremuri îndepărtate
~ O povestire inspirată de o descoprire arheologică ~
Cu 3400 de ani în urmă, sătenii terminaseră de adus lemne din pădurea apropiată È™i au construit rugul. Nu este primul pe care l-au făcut È™i cu siguranță nici ultimul. Soarele trecuse deja de miazăzi când cei È™ase bărbaÈ›i au adus corpul neînsufleÈ›it al È™efului. Erau camarazi de arme, au străbătut lumea cunoscută în lung È™i-n lat. Au văzut marea dincolo de munÈ›ii care se înalță spre cer, au văzut oraÈ™e È™i sate arzând, au luptat sub zidurile înalte de lemn ale centrelor din câmpia Tisei, au luptat în care trase de cai È™i s-au întors acasă eroi, cu o pradă nemaivăzută până atunci de localnici: arme din bronz, podoabe de aur…
Dar timpul nu iartă pe nimeni. Anii au trecut È™i eroul a îmbătrânit, dar fără să piardă respectul concetățenilor. MulÈ›i au pornit la drum după poveÈ™tile auzite de la cel care le-a fost idol. Ieri însă nu s-a mai trezit. Sătenii È™tiu ce au de făcut. Soarele este deja aproape de munÈ›i, roÈ™u spre apus, dar parcă mai vrea să vadă ce se întâmplă cu bărbatul. Parcă vrea să ducă cu el sufletul care o să se înalÈ›e din fum È™i foc într-o călătorie eternă. Eroul este aÈ™ezat pe rug, îmbrăcat modest, iar lângă el se află È™i o mică ofrandă: mâncăruri È™i câteva obiecte personale. Armele care l-au însoÈ›it în odiseea vieÈ›ii i-au rămas fiului cel mare, să-i servească È™i lui în lupte. Femeile vârstnice cântă monoton când noul lider cu o torță în mână se apropie de rug È™i cu capul aplecat dă foc vreascurilor. Din grupa femeilor se aude un plâns reÈ›inut. Focul se înalță, cuprinzând tot rugul care susÈ›inea acum eroul. Și arde, È™i arde…
Luna era deja pe cer când flăcările începeau să se stingă, învăluind rămășiÈ›ele în jar încins. SoÈ›ia adună într-o urnă ce a rămas din bărbat. Printre cenușă găseÈ™te È™i un buton de os, care a fost cruÈ›at parÈ›ial de flăcări. ,,Era de pe hamul adus din răsărit” – oftează femeia. Pe lângă o buclă de păr din bronz pune È™i butonul în urnă.
Camarazii iau urna de la femeie, o duc lângă groapa săpată È™i o depun. Mai toarnă o cupă de mied, mai toarnă È™i peste cenușă È™i astupă mormântul. Se înalță o movilă mică peste groapă, marcată È™i de o bârnă înaltă, de care sunt atârnate panglici colorate.
Mai sunt câteva movile în zonă. Unele cunoscute, altele deja pierdute în adâncul timpului, mormintele eroilor din timpuri îndepărtate. Eroi mitizaÈ›i, semi-zei. AÈ™a o să ajungă È™i bărbatul acesta în câteva generaÈ›ii. Nimeni nu mai trăieÈ™te dintre cei care l-au cunoscut, dar cei rămaÈ™i în urmă È™tiu că acolo zac eroii din poveÈ™tile auzite seara, în jurul focului. Iarna, când viscolul È™uieră printre case, parcă se aude È™i un strigăt de luptă dinspre movile.
Descoperirea din situl de la ArcuÈ™–Hosszú, Sfântu Gheorghe
Nu È™tim cu siguranță dacă s-a întâmplat aÈ™a, dar este un scenariu plauzibil. În anul 2020, în urma cercetărilor preventive efectuate de MNCR – Muzeul NaÅ£ional al CarpaÅ£ilor Răsăriteni, în parteneriat logistic cu SC Total Business Land SRL, în situl Sfântu Gheorghe-ArcuÈ™–Hosszú a fost descoperit un mormânt de incineraÈ›ie, format dintr-un vas-urnă È™i un alt vas, având rol de capac.
Printre resturile incinerate a fost descoperit È™i un buton de os (probabil corn de cerb) cu decor incizat, respectiv o buclă de păr confecÈ›ionată din bronz. Butoane similare sunt cunoscute pe o arie largă, din perioada bronzului târziu, mai ales în mediul culturii Noua, datate aproximativ între 1600-1200 î. Chr. Acest tip de decor apare È™i în mormintele-puÈ› din mediul micenian, astăzi pe teritoriul Greciei, aproximativ dintr-o perioadă contemporană cu piesa noastră.
Este greu de precizat funcÈ›ia acestor obiecte. În lucrările de arheologie au fost menÅ£ionate sub denumiri diferite, precum ÅŸaibe, sigilii, discuri sau butoni, fiind identificate mai multe tipuri, mai ales după modul de prindere. În unele cazuri au fost descoperite în preajma unor cai înmormântaÈ›i, probabil fiind piese de decor pe curelele de harnaÈ™ament. Alteori, cum am văzut È™i înainte, erau depuse în morminte.
* * *
Colectivul de cercetare: Dr. Valerii Kavruk (responsabil È™tiinÈ›ific), Dr. Cătălin-DragoÈ™ Bem, Dr. Cătălin Borangic, Dr. Corina BorÈ™, Drd. Cornel Vasile Bucurenciu, Dr. Mihai Dunca, Dr. Adrian Gligor, Dr. Nicoleta Paula Mazăre, Drd. József Puskás.
Material realizat de Drd. József Puskás;
Editor: Cosmina-Marcela Oltean;
Consultant: Dr. Dan-Lucian Buzea;
Foto: Arhiva MNCR;
Reconstituiri vizuale cu AI: Cosmina-Marcela Oltean, József Puskás, muzeografi la Muzeul NaÈ›ional al CarpaÈ›ilor Răsăriteni
